comisar

română

Etimologie

Din latină commissarius (secolul XVII) și modern din franceză commissaire (din rusă комиссар (komissar), după Sanzewitsch 200; se pare însă că apare în română mai înainte ca în rusă).

Forma macedoromână cumisar, din italiană commessario, prin intermediul neogreacă ϰουμεσάρις (koumesáris).

Pronunție

• AFI: /ko.miˈsar/

Substantiv

Declinarea substantivului comisar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comisar	comisari
Articulat	comisarul	comisarii
Genitiv-Dativ	comisarului	comisarilor
Vocativ	comisarule	comisarilor

1. (în vechea organizare administrativă a țării) ofițer de poliție, șef al unui comisariat de poliție.
2. persoană însărcinată de o autoritate superioară cu mandate speciale; mandatar.

Cuvinte derivate

• subcomisar

Cuvinte compuse

• comisar de poliție
• comisar-șef de poliție
• comisar militar
• comisar al poporului

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• micșora
• ricoșam

Referințe

• DEX '98 via DEX online