cubilou

română

Etimologie

Din franceză cubilot.

Pronunție

• AFI: /ku.biˈlow

Substantiv

Declinarea substantivului cubilou
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cubilou	cubilouri
Articulat	cubiloul	cubilourile
Genitiv-Dativ	cubiloului	cubilourilor
Vocativ	cubiloule	cubilourilor

1. cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tablă căptușită cu cărămidă refractară, în care se încălzește metalul împreună cu combustibilul și cu materialele auxiliare, pentru a obține fuziunea metalului sau pentru topirea și turnarea lui în forme.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bocului

Referințe

• DEX '98 via DEX online