detritus
română
Etimologie
Din franceză détritus < latină detritus.
Pronunție
- AFI: /de'tri.tus/
Substantiv
| Declinarea substantivului detritus | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | detritus | detritusuri |
| Articulat | detritusul | detritusurile |
| Genitiv-Dativ | detritusului | detritusurilor |
| Vocativ | detritusule | detritusurilor |
- material rezultat din fărâmițarea rocilor prin acțiunea agenților externi.
- material granular mărunt rezultat în urma uzurii unui drum pietruit din cauza circulației.
- (rar) tartru dentar.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online