disciplină
română
Etimologie
Din franceză discipline < latină disciplina.
Pronunție
- AFI: /dis.ʧi'pli.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului disciplină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | disciplină | discipline |
| Articulat | disciplina | disciplinele |
| Genitiv-Dativ | disciplinei | disciplinelor |
| Vocativ | disciplină | disciplinelor |
- totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități.
- ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă.
- ramură a unei științe; (p.gener.) știință.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online