leafă
română
Etimologie
Din neogreacă λεφτά. Confer turcă ulûfe, sârbocroată (u)lefa, bulgară лeфe (lefe).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului leafă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | leafă | lefuri |
| Articulat | leafa | lefurile |
| Genitiv-Dativ | lefii | lefurilor |
| Vocativ | leafă | lefurilor |
Cuvinte derivate
Expresii
- În leafă = ca mercenar
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din dialectul săsesc le (i) fel (= germană Löffel) „lingură” (influențat de leafă).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului leafă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | leafă | lefi |
| Articulat | leafa | lefile |
| Genitiv-Dativ | lefii | lefilor |
| Vocativ | leafă | lefilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online