pionier
română
Variante
Etimologie
Din franceză pionnier, germană Pionier, rusă pioner.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului pionier | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pionier | pionieri |
| Articulat | pionierul | pionierii |
| Genitiv-Dativ | pionierului | pionierilor |
| Vocativ | pionierule | pionierilor |
- (ieșit din uz) membru al organizației de masă a elevilor de 7-14 ani, care avea ca scop educarea comunistă a elevilor.
- persoană care face parte dintr-un grup (de coloniști sau de emigranți) care pune bazele unei vieți civilizate într-un ținut nelocuit.
- (fig.) persoană care lucrează cea dintâi într-un domeniu nou, încă necercetat, care pune bazele unei metode noi, unei activități noi; deschizător de drumuri într-un domeniu oarecare de activitate.
- militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregătită special pentru a executa construcțiile necesare operațiilor militare, barajele de mine etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online