Etimologie

Din latină praetorium, franceză prétoire.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
pretoriu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pretoriu pretorii
Articulat pretoriul pretoriile
Genitiv-Dativ pretoriului pretoriilor
Vocativ pretoriule pretoriilor
  1. (la romani) reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești.
  2. loc dintr-o tabără romană unde era așezat cortul comandantului.
  3. (înv.) sală de judecată (în incinta unui tribunal); (p.gener.) tribunal.
  4. (în evul mediu, în țara românească) sfat domnesc format din sfetnicii apropiați ai domnului.


Traduceri

Referințe