tutun
Vezi și : tütün |
română
Etimologie
Din turcă tütün. Este cuvânt oriental, confer cumană tutun („fum”) (Kuun 125), aplicat posterior plantei.
Pronunție
- AFI: /tu'tun/
Substantiv
Declinarea substantivului tutun | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tutun | invariabil |
Articulat | tutunul | invariabil |
Genitiv-Dativ | tutunului | invariabil |
Vocativ | - | invariabil |
- (bot.) (Nicotiana tabacum) plantă erbacee din familia solanaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele mari și moi, ovale, rotunde sau lanceolate, de un verde-închis, cu flori albe, roz sau roșii, reunite în buchete.
Sinonime
- (bot.) (rar) tabac
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
plantă; floare
|
|
Substantiv
Declinarea substantivului tutun | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tutun | tutunuri |
Articulat | tutunul | tutunurile |
Genitiv-Dativ | tutunului | tutunurilor |
Vocativ | - | - |
- (colectiv) frunze de tutun, care, supuse unui tratament special, se fumează, se prizează sau se mestecă.
- Tutun de pipă.
- (înv.) pachet de tutun.
- Un pachet de tutun.
Sinonime
Expresii
- A bea tutun = a fuma
Vezi și
Traduceri
preparat din frunzele uscate ale acestei plante
|
|