Etimologie

Din vornic.

Pronunție

  • AFI: /vor.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
vornici
Infinitiv a vornici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vornicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vornicească
Participiu vornicit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (înv.) a îndeplini funcția de vornic.
  2. (v.tranz.) (pop.) a anunța la nuntă darurile primite de miri.


Traduceri

Referințe