ère

franceză

(français)

Etimologie

Din latină târzie aera („epocă, eră”).

Pronunție

• AFI: /ɛʁ/

Substantiv

ère f., ères pl.

1. eră
2. (geol.) eră, eon

Cuvinte compuse

• ère commune

Omofone

• air, aire, airent, aires, airs
• ères, erre, errent, erres, ers
• haire, haires
• hère, hères

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire