epocă

română

Variante

• epohă

Etimologie

Din franceză époque.

Pronunție

• AFI: /'e.po.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului epocă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	epocă	epoci
Articulat	epoca	epocile
Genitiv-Dativ	epocii	epocilor
Vocativ	epocă	epocilor

1. perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră.
2. timp în care se repetă, periodic, același lucru în aceleași condiții.

   Epoca topirii zăpezilor.

3. subdiviziune a unei perioade geologice.

Cuvinte derivate

• epocal

Expresii

• A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ceapo
• pocea

Referințe

• DEX '98 via DEX online