épouvanter

franceză

(français)

Etimologie

Din latină populară *expaventare < latină expavere. Confer italiană spaventare.

Pronunție

• AFI: /e.pu.vɑ̃.te/

Verb

1. a înfiora, a înspăimânta

s'épouvanter

1. a se înfiora, a se înspăimânta

Cuvinte derivate

• épouvante