îmbărbăta

română

Etimologie

Din în- + bărbat.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bər.bə'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) îmbărbăta
Infinitiv	a (se) îmbărbăta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îmbărbătez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îmbărbăteze
Participiu	îmbărbătat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (-și) insufla bărbăție, curaj; a (se) încuraja.

Cuvinte derivate

• reîmbărbăta
• îmbărbătare
• îmbărbătat
• îmbărbătător

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online