îmburghezi

română

Etimologie

Din în- + burghez.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bur.ge'zi/

Verb

Conjugarea verbului (se) îmburghezi
Infinitiv	a (se) îmburghezi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îmburghezesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îmburghezească
Participiu	îmburghezit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a deveni burghez; a căpăta deprinderi, năravuri de burghez; a se burghezi.

Cuvinte derivate

• îmburghezire
• îmburghezit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online