împărțitor

română

Etimologie

Din a împărți + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pər.ʦi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului împărțitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împărțitor	împărțitori
Articulat	împărțitorul	împărțitorii
Genitiv-Dativ	împărțitorului	împărțitorilor
Vocativ	împărțitorule	împărțitorilor

1. (înv.) factor poștal, poștaș.
2. (aritmetică) număr prin care se împarte deîmpărțitul; divizor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online