divizor

română

Etimologie

Din franceză diviseur < latină divisor.

Pronunție

• AFI: /di.vi'zor/

Substantiv

Declinarea substantivului divizor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	divizor	divizori
Articulat	divizorul	divizorii
Genitiv-Dativ	divizorului	divizorilor
Vocativ	divizorule	divizorilor

1. număr întreg prin care se împarte exact alt număr întreg.
2. împărțitor.

Cuvinte compuse

• divizor comun

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online