împopoțonare

română

Etimologie

Din a (se) împopoțona.

Pronunție

• AFI: /ɨm.po.po.ʦo'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împopoțonare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împopoțonare	împopoțonări
Articulat	împopoțonarea	împopoțonările
Genitiv-Dativ	împopoțonării	împopoțonărilor
Vocativ	împopoțonare	împopoțonărilor

1. acțiunea de a (se) împopoțona și rezultatul ei; înzorzonare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online