împovărare

română

Etimologie

Din a (se) împovăra.

Pronunție

• AFI: /ɨm.po.vəˈra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împovărare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împovărare	împovărări
Articulat	împovărarea	împovărările
Genitiv-Dativ	împovărării	împovărărilor
Vocativ	împovărare	împovărărilor

1. acțiunea de a (se) împovăra.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online