împuținare

română

Etimologie

Din a (se) împuțina.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pu.ʦi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împuținare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împuținare împuținări
Articulat împuținarea împuținările
Genitiv-Dativ împuținării împuținărilor
Vocativ împuținare împuținărilor
  1. faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere.


Traduceri

Anagrame

Referințe