înăbușitor

română

Etimologie

Din a înăbuși + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.nə.bu.ʃi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înăbușitor
Singular Plural
Masculin înăbușitor înăbușitori
Feminin înăbușitoare înăbușitoare
Neutru înăbușitor înăbușitoare
  1. care înăbușă; sufocant, asfixiant.


Traduceri

Referințe