înăcrire

română

Etimologie

Din a (se) înăcri.

Pronunție

• AFI: /ɨ.nə'kri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înăcrire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înăcrire	înăcriri
Articulat	înăcrirea	înăcririle
Genitiv-Dativ	înăcririi	înăcririlor
Vocativ	înăcrire	înăcririlor

1. acțiunea de a (se) înăcri și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online