înșeuare

română

Etimologie

Din a înșeua.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʃeˈwa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înșeuare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înșeuare	înșeuări
Articulat	înșeuarea	înșeuările
Genitiv-Dativ	înșeuării	înșeuărilor
Vocativ	înșeuare	înșeuărilor

1. acțiunea de a înșeua și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online