înamorare

română

Etimologie

Din a (se) înamora.

Pronunție

• AFI: /ɨ.na.mo'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înamorare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înamorare	înamorări
Articulat	înamorarea	înamorările
Genitiv-Dativ	înamorării	înamorărilor
Vocativ	înamorare	înamorărilor

1. (livr.) faptul de a se înamora; îndrăgostire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online