română

Etimologie

Din în- + aripi.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.na.ri'pa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înaripa
Infinitiv a (se) înaripa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înaripez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înaripeze
Participiu înaripat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a prinde aripi; a-și lua avânt; a întraripa.
  2. (v.tranz.) (poetic) a da avânt, a însufleți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe