avânt

română

Etimologie

Din a avânta (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /a'vɨnt/

Substantiv

Declinarea substantivului avânt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	avânt	avânturi
Articulat	avântul	avânturile
Genitiv-Dativ	avântului	avânturilor
Vocativ	avântule	avânturilor

1. vioiciune, energie, forță în mișcări.
2. însuflețire, elan, entuziasm.
3. dezvoltare rapidă, progres remarcabil (într-un domeniu, într-o epocă etc.).

Locuțiuni

• (loc.vb.) a-și lua avânt = a se avânta.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online