încăierătură

română

Etimologie

Din a (se) încăiera + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kə.je.rə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului încăierătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încăierătură	invariabil
Articulat	încăierătura	invariabil
Genitiv-Dativ	încăierăturii	invariabil
Vocativ	încăierătură	invariabil

1. (rar) încăierare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online