încăierare

română

Etimologie

Din a (se) încăiera.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kə.jeˈra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încăierare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încăierare	încăierări
Articulat	încăierarea	încăierările
Genitiv-Dativ	încăierării	încăierărilor
Vocativ	încăierare	încăierărilor

1. acțiunea de a (se) încăiera și rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online