română

Etimologie

Din în- + chituire.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ki.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
închituire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ închituire închituiri
Articulat închituirea închituirile
Genitiv-Dativ închituirii închituirilor
Vocativ închituire închituirilor
  1. operație de îmbinare a două obiecte cu ajutorul chitului.


Traduceri

Referințe