îmbinare

română

Etimologie

Din a (se) îmbina.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bi'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmbinare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmbinare	îmbinări
Articulat	îmbinarea	îmbinările
Genitiv-Dativ	îmbinării	îmbinărilor
Vocativ	îmbinare	îmbinărilor

1. acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare.
2. (concr.) ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente.
3. loc unde se realizează o îmbinare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• birmanei
• înierbam

Referințe

• DEX '98 via DEX online