Etimologie

Din a (se) îmbina.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bi'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbinare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbinare îmbinări
Articulat îmbinarea îmbinările
Genitiv-Dativ îmbinării îmbinărilor
Vocativ îmbinare îmbinărilor
  1. acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare.
  2. (concr.) ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente.
  3. loc unde se realizează o îmbinare.


Traduceri

Anagrame

Referințe