îmbinare
română
Etimologie
Din a (se) îmbina.
Pronunție
- AFI: /ɨm.bi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îmbinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îmbinare | îmbinări |
| Articulat | îmbinarea | îmbinările |
| Genitiv-Dativ | îmbinării | îmbinărilor |
| Vocativ | îmbinare | îmbinărilor |
- acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare.
- (concr.) ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente.
- loc unde se realizează o îmbinare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online