închizător

română

Etimologie

Din a închide + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ki.zə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului închizător
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	închizător	închizătoare
Articulat	închizătorul	închizătoarele
Genitiv-Dativ	închizătorului	închizătoarelor
Vocativ	închizătorule	închizătoarelor

1. dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc.

Cuvinte derivate

• închizătoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online