împingere

română

Etimologie

Din a împinge.

Pronunție

• AFI: /ɨmˈpin.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împingere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împingere	împingeri
Articulat	împingerea	împingerile
Genitiv-Dativ	împingerii	împingerilor
Vocativ	împingere	împingerilor

1. acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei.
2. forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online