română

Etimologie

Din a împinge.

Pronunție

  • AFI: /ɨm'pin.ʤe.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împingere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împingere împingeri
Articulat împingerea împingerile
Genitiv-Dativ împingerii împingerilor
Vocativ împingere împingerilor
  1. acțiunea de a (se) împinge și rezultatul ei.
  2. forță de apăsare exercitată de un corp asupra altuia.


Traduceri

Referințe