încopcia

română

Etimologie

Din în- + copcă.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kop.ʧi'a/

Verb

Conjugarea verbului încopcia
Infinitiv	a încopcia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încopciez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încopcieze
Participiu	încopciat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a închide o copcă; a încheia o haină în copci.
2. (v.tranz.) a îmbina două piese de tablă, introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc.

Cuvinte derivate

• încopciere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online