încheia
Etimologie
Din latină inclavare.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ke'ja/
Verb
Conjugarea verbului încheia | |
Infinitiv | a încheia |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
închei |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să încheie |
Participiu | încheiat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte.
- (v.refl.) (despre persoane) a-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte.
- (v.tranz.) a potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni.
- (v.tranz.) a termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc.
- (v.refl.) (rar) a ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate.
- (v.tranz.) a trage concluzia, a conchide.
- (v.refl.) (rar) a se limita, a se rezuma la...
- (v.tranz.) a stabili un acord, a definitiva un tratat etc.
- (v.tranz.) a redacta, a alcătui, a adresa un act oficial.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online