încordătură

română

Etimologie

Din a încorda + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kor.də'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului încordătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încordătură	încordături
Articulat	încordătura	încordăturile
Genitiv-Dativ	încordăturii	încordăturilor
Vocativ	încordătură	încordăturilor

1. (înv.) încordare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online