încordare

română

Etimologie

Din a încorda.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kor'da.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încordare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încordare	încordări
Articulat	încordarea	încordările
Genitiv-Dativ	încordării	încordărilor
Vocativ	încordare	încordărilor

1. acțiunea de a (se) încorda și rezultatul ei; încordătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online