încredințare

română

Etimologie

Din a încredința.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kre.din'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încredințare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încredințare	încredințări
Articulat	încredințarea	încredințările
Genitiv-Dativ	încredințării	încredințărilor
Vocativ	încredințare	încredințărilor

1. acțiunea de a (se) încredința și rezultatul ei.
2. (concr., rar) adeverință.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online