încrengătură

română

Etimologie

Din în- + creangă + sufixul -tură (după franceză embranchement).

Pronunție

• AFI: /ɨn.kren.gə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului încrengătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încrengătură	încrengături
Articulat	încrengătura	încrengăturile
Genitiv-Dativ	încrengăturii	încrengăturilor
Vocativ	încrengătură	încrengăturilor

1. diviziune a regnului animal sau a celui vegetal, superioară clasei.

Cuvinte derivate

• subîncrengătură

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online