animal
![]() |
![]() |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
Etimologie
Pronunție
Adjectiv
Substantiv
Declinarea substantivului animal | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | animal | animale |
Articulat | animalul | animalele |
Genitiv-Dativ | animalului | animalelor |
Vocativ | animalule | animalelor |
- ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc.
- Animalele pădurii.
- om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal.
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
ființă care are organe de simț, de mișcare, sistem nervos etc.
|
|
Referințe
(français)
Etimologie
Din latină animal („animal, ființă”). Confer dubletele învechite aumaille și varianta sa armaille care sunt moștenite din latină animālia.
Înrudit cu catalană animal, italiană animale, occitană animal, portugheză animal, almalho, alimanha, alimária, română animal și spaniolă animal, alimaña, almaje.
Pronunție
Substantiv
animal m., animaux pl.
Sinonime
- 1: (zool.) métazoaire, organisme du règne animal, (fam.) bête
- 2: créature, être vivant
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse