Variante de scriere Vezi și : Animal, animâl
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
Dezvoltare în alte limbi
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
animal

Etimologie

Din franceză animal < latină animalis.

Pronunție

  • AFI: /a.niˈmal/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
animal
Singular Plural
Masculin animal animali
Feminin animală animale
Neutru animal animale
  1. de animal, propriu animalelor.
    Căldură animală.
  2. de natură organică.
    Cărbune animal.


Substantiv


Declinarea substantivului
animal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ animal animale
Articulat animalul animalele
Genitiv-Dativ animalului animalelor
Vocativ animalule animalelor
  1. ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc.
    Animalele pădurii.
  2. om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





(català)

Etimologie

Din latină animalis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

animal m., animals pl.

  1. animal





(English)

Etimologie

Din latină animal < animalis. Din anima ("suflet").

Pronunție

  • AFI: /ˈænəməl/


Substantiv

animal, pl. animals

  1. animal

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Adjectiv

animal (incomparabil)

  1. animal, animalic

Referințe





(français)

Etimologie

Din latină animal („animal, ființă”). Confer dubletele învechite aumaille și varianta sa armaille care sunt moștenite din latină animālia.

Înrudit cu catalană animal, italiană animale, occitană animal, portugheză animal, almalho, alimanha, alimária, română animal și spaniolă animal, alimaña, almaje.

Pronunție


Substantiv

animal m., animaux pl.

  1. (zool.) animal
  2. (fig.) ființă, creatură
  3. (fig.) dobitoc
    Cet homme est un véritable animal.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Omofone


Adjectiv


Declinarea adjectivului
animal
Singular Plural
Masculin animal animaux
Feminin animale animales
  1. (zool.) animal, animalic
    Il y a une multitude d'espèces animales dans un marais.
  2. (fig.) bestial, sălbatic, crunt
    Cet homme là a une attitude animale.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe





(interlingua)

Etimologie

Din latină animalis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

animal

  1. animal





(Latina)

Etimologie

Din anima ("suflet").

Pronunție

  • AFI: /'a.ni.mal/


Substantiv


Declinarea substantivului
animal
n. Singular Plural
Nominativ animal animālia
Genitiv animālis animālium
Dativ animālī animālibus
Acuzativ animal animālia
Ablativ animālī animālibus
Vocativ animal animālia
  1. animal

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





(occitan)

Etimologie

Din latină animalis.

Pronunție

  • AFI: /a.ni.mal/


Substantiv

animal m., animals pl.

  1. animal
    Los cavals e los òmes son d'animals.
  2. (fig.) fiară, bestie
  3. (p. ext., zool.) metazoar

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Adjectiv


Declinarea adjectivului
animal
Singular Plural
Masculin animal animals
Feminin animala animalas
  1. animal, animalic
    Las facultats animalas.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Referințe





(português)

Etimologie

Din latină animalis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

animal m., animais pl.

  1. animal


Adjectiv


Declinarea adjectivului
animal
Singular Plural
Masculin animal animais
Feminin animala animais
  1. animal, animalic





(español)

Etimologie

Din latină animalis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

animal m., animales pl.

  1. animal


Adjectiv


Declinarea adjectivului
animal
Singular Plural
Masculin animal animales
Feminin animal animales
  1. animal, animalic