încujba

română

Etimologie

Din în- + cujba.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kuʒ'ba/

Verb

Conjugarea verbului (se) încujba
Infinitiv	a (se) încujba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) încujbez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) încujbeze
Participiu	încujbat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) (înv. și reg.) a (se) încovoia, a (se) îndoi.

Cuvinte derivate

• încujbare
• încujbat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online