încovoia

română

Din slavă (veche) kovati „a făuri”.

Conjugarea verbului (se) încovoia
Infinitiv	a (se) încovoia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) încovoiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) încovoieze
Participiu	încovoiat
Conjugare	I

(v.refl. tranz.) a face să devină sau a deveni curb; a (se) îndoi, a (se) arcui; (spec.) a (se) curba, a (se) deforma în urma unor apăsări exterioare.
(v.refl.) (fig.) a se umili.