încuscrire

română

Etimologie

Din a (se) încuscri.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kus'kri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încuscrire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încuscrire	încuscriri
Articulat	încuscrirea	încuscririle
Genitiv-Dativ	încuscririi	încuscririlor
Vocativ	încuscrire	încuscririlor

1. acțiunea de a se încuscri și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online