îndrumar

română

Etimologie

Din a îndruma + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /ɨn.dru'mar/

Substantiv

Declinarea substantivului îndrumar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndrumar	îndrumare
Articulat	îndrumarul	îndrumarele
Genitiv-Dativ	îndrumarului	îndrumarelor
Vocativ	îndrumarule	îndrumarelor

1. (rar) îndrumător.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rămurind

Referințe

• DEX '98 via DEX online