îndruma

română

Etimologie

Din în- + drum.

Pronunție

• AFI: /ɨn.dru'ma/

Verb

Conjugarea verbului îndruma
Infinitiv	a îndruma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îndrumez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îndrumeze
Participiu	îndrumat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi.
2. (v.refl.) (reg.) a se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni.
3. (v.tranz.) a călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață.

Cuvinte derivate

• îndrumar
• îndrumare
• îndrumător

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• înduram
• rânduim

Referințe

• DEX '98 via DEX online