înfășurătură

română

Etimologie

Din a înfășura + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fə.ʃu.rəˈtu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului înfășurătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfășurătură	înfășurături
Articulat	înfășurătura	înfășurăturile
Genitiv-Dativ	înfășurăturii	înfășurăturilor
Vocativ	înfășurătură	înfășurăturilor

1. (rar) ceea ce înfășoară ceva sau este înfășurat pe ceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online