înfășurat
Etimologie
Din verbul a (se) înfășura.
Pronunție
- AFI: /ɨn.fə.ʃuˈrat/
Substantiv
Declinarea substantivului înfășurat | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | înfășurat | înfășuraturi |
Articulat | înfășuratul | înfășuraturile |
Genitiv-Dativ | înfășuratului | înfășuraturilor |
Vocativ | ' | ' |
- înfășurare.
- (fig.) învăluire.
- încolăcire.
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
Declinarea adjectivului înfășurat | ||
Singular | Plural | |
Masculin | înfășurat | înfășurați |
Feminin | înfășurată | înfășurate |
Neutru | înfășurat | înfășurate |
- care este acoperit strâns de jur-împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc.
- (fig.) învăluit.
- încolăcit.
- (fam.; iron.; despre ființe) care se învârte fără rost în preajma cuiva sau a ceva.
- (fig.) musculos.
- care lucrează încet, fără spor.
Sinonime
- 6: mocăit
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din înfășura.
Verb
- forma de participiu trecut pentru înfășura.