română

Etimologie

Din înfăptuitor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fəp.tu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfăptuitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfăptuitoare înfăptuitoare
Articulat înfăptuitoarea înfăptuitoarele
Genitiv-Dativ înfăptuitoarei înfăptuitoarelor
Vocativ înfăptuitoareo înfăptuitoarelor
  1. (rar) persoană care înfăptuiește ceva; realizatoare.


Traduceri

Referințe