înfiere

română

Etimologie

Din a înfia.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fiˈe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfiere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfiere	înfieri
Articulat	înfierea	înfierile
Genitiv-Dativ	înfierii	înfierilor
Vocativ	înfiere	înfierilor

1. acțiunea de a înfia și rezultatul ei; adoptare, adopție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online