înfig

română

Etimologie

Din înfige.

Pronunție

• AFI: /ɨnˈfig/

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru înfige.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru înfige.
3. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru înfige.