română

Etimologie

Din înfiora.

Pronunție

  • AFI: /ɨnˈfjo̯a.rə/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru înfiora.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru înfiora.
  3. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru înfiora.