înfiorați

română

Etimologie

Din înfiorat.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fjoˈraʦʲ/

Adjectiv

1. forma de masculin plural pentru înfiorat.

Etimologie

Din înfiora.

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru înfiora.
2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru înfiora.
3. forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru înfiora.
4. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru înfiora.